POETRY CREATION

 

after you close one door

the sense of hearing hidden inside the quantic motion

tasting the sense of smell . touching the sense of sight

a kind of autoeroticism that can only lose

 

my harp crushed

over the women of my life

the regret . at the casino from the canteen

of some people . who don’t gamble anymore

 

the hidden sense of hearing . tasting the sense of smell

touching the sense of sight . a history of mine does it

this is how you enter the library

as in a personal vagina

auzul ascuns în mișcarea cuantică

mirosul gustat. văzul pipăit

un fel de autoerosperdant

 

harfa mea zdrobită

peste femeile din viața mea

regretul. la cazinoul din cantină

al unora.care nu mai joacă nimica

 

auzul ascuns. mirosul gustat

văzul pipăit. de o istorie a mea

așa intri în bibliotecă.

ca într-un vagin personal.

după ce închizi o ușă


an elegy of a different kind, mon petit pays

we are fir needles rotting under stones

we will be born again . we will die under mountains

like springs . crucified on rocks, we break out

we want to hear the plains

we are flying we are running we ride horses

 

and you with the clean palms of your hands you

will swallow me again and again

like chamois do

untouched by bullets like holograms

 

when dying I will be reborn so that I can hear life

I will be calling for you and the echo will fluster

the blonde hair of the dried-up wells

elegie altfel, ma petite pays

suntem ace de brad putrezind sub pietre

vom renaște. vom muri sub munți

ca izvoare. răstigniți pe stânci izbucnim

vrem să auzim câmpiile

în zbor în alergare călare

 

iar tu cu palmele curate tu

mă vei sorbi iar și iar

așa cum fac caprele negre

neatinse de glonț ca holograme

 

murind voi renaște să aud viața

cu ecou te voi chema zbuciumând

părul blond al fântânilor secate


let the bitter moon flow

don’t cry my beloved look

you are just a goblet

filled with ashes

 

don’t cry say something

let me chase away right now

the pack of wolves of leukemia

 

don’t hide your eyes

with spider webs

with your cascading hands

thrown towards me

 

you can choose to kneel

to lean on your elbows

to stagger slowly through our hunger

through our one-night hunger

 

watch the saints from the icons kneeling

in the candlelight

they have dew on their eyelids

dew on the palms of their hands

 

let this moon flow on bodies

with thousand of white petals . the icons

mirror themselves on nudes

savagely biting them

lasă luna amară să curgă

nu plânge iubito privește

nu ești decât o cupă

umplută cu cenușă

 

nu plânge spune ceva

lasă-mă să alung chiar acum

haitele de leucemie

 

nu-ți acoperi ochii

cu pânze de păianjen

cu mâini tremurânde-n cascadă

aruncate spre mine

 

poți alege să cazi în genunchi

să te sprijini în coate

să te clatini încet în foamea noastră

în foamea noastră de-o noapte

 

privește cum icoanele îngenunchează

la lumina lumânărilor

au rouă pe pleoape

au rouă în palme

lasă luna aceasta să curgă pe trupuri

cu mii de albe petale.icoanele

se oglindesc pe nuduri

mușcând sălbatic din ele


interior landscape (XIII)

I had to fly to Paris

to the city of loves that come to an end

so as to wash

 

my shirts with Shiraz

my white trousers with chia

my socks with arugula and mint

 

so as to imagine

a saintmichael mountain

on a tiny hotel bed

 

my heart was beating under your claw

your heart was throbbing in my mouth

who was grabbing who

who was deceiving who

 

you don’t know you don’t know

how many chillies I could drink

I could rave

then, in the city of love

peisaj interior (XIII)

a trebuit să zbor până în Paris

în oraşul iubirilor care se termină

pentru a-mi spăla

 

cămăşile cu shiraz

pantalonii albi cu chia

şosetele cu rucola cu mentă

 

pentru a imagina

un munte saintmichael

pe un pat minuscul de hotel

 

inima mea pulsa sub gheara ta

inima ta zvâcnea în gura mea

cine pe cine apuca

cine pe cine aburea

 

voi nu ştiţi voi nu ştiţi

cât de mulţi ardei iuţi am putut bea am putut aiura

în oraşul iubirilor atuncea


memories of a teenage poet

I

under the encompassing silence of the eyes

they wanted me to be their road

keeping a close watch

over the poesy born from strength

 

with a bough with thorns

soaked in the depth of the dew

they wanted me to be their voice

so that they could be

 

they wanted me to be above substance

a kind of crucified blood that speaks

striking the right hand with the left hand

of poesy

 

II

in a pyre of unread books

they burnt my body

without striking one spark

 

under mirrors fogged with steam

they hid the poesy

it is not to be sold . it is not to be translated!

then

 

they called confusion love

under a shroud of fat locusts

they hid the words the verbs

 

the image too

the sadness too

you hid them into a key

thrown into a drawer

 

III

you’ve run to seed like grapevine

you shut all the books

in triumphal arches

you cut down the forests of light

 

masters walking leisurely in a pack, like wolves

masters gliding on their bellies

like slugs

 

without any belief without being thirsty without a spot

 

IV

you want poesies when you write novels

you sell novels . you translate novels

yet I tell you and I repeat

poesy is the sum of all things

 

poesy is the sum of all things

that did not occur on this planet

 

so write write

poesies not charades

light not slag

pristine springs not loam

 

learn to grow snow on your temple

learn to caress the thorns

to love to love

your rapturous shadow

 

close in hourglasses the hemorrhage

of the days of the nights when it hurts

 

V

you sleep in the ashes of your cremation urns

you drape yourselves in hate . with rust

you’d better drink

a drop of Merlot with silent stars

 

you’d beter walk on raphae the dry iluisia

a mix of sapid Aligoté

of a poem when you are embraced by

sadness . memory . an ark

 

an ark hidden in a gondola

on water thin like an arrow

 

VI

and I am telling you again and again

how good it is to have migratory birds

in your blood

 

and then to be

the man from mother’s thimble

 

VII

this very second

we all . rest

because we deserve it

memoriile unui poet adolescent

I

sub liniștea cuprinzătoare a privirii

m-au vrut să le fiu drum

veghind

asupra poesiei născute din putere

 

cu-o lamură de spini

adânc purtați prin rouă

m-au vrut să le fiu glas

și astfel ei să fie

 

deasupra materiei m-au vrut

un fel de sânge vorbitor pe cruce

bâtând cu stânga în dreapta

poesiei

 

 II

pe-un rug de cărți necitite

ei trupul mi l-au ars

neaprinzând măcar o scânteie

 

sub oglinzi aburite ei

au ascuns poesia

nu se vinde.nu se traduce!

apoi

 

nedumeririi ei i-au spus iubire

sub un giulgiu de lăcuste grase

au ascuns cuvintele,verbele

 

până și imaginea

până și tristețea

le-ați ascuns într-o cheie

aruncată-n sertar

III

v-ați sălbăticit ca vița de vie

ați închis toate cărțile

în arcuri de triumf

pădurile luminii le-ați prăbușit

 

maeștri mergînd alene în haită

maeștri alunecând pe burtă

ca limacșii ca limacșii

 

fără credință fără sete fără pată

IV 

vreți poesii când scrieți romane

vindeți romane.traduceți romane

însă eu vă spun vă repet

poesia e suma tuturor lucrurilor

 

poesia e suma tuturor lucrurilor

neîntâmplate pe această planetă

așadar scrieți scrieți

poesii nu șarade

lumină nu zgură

izvoare curate nu humă

 

învățați să creșteți ninsori pe tâmplă

învățați să mângâiați spinii

să vă iubiți umbra răpitoare

 

în clepsidre închideți hemoragia

zilelor nopților când vă doare

 

V 

dormiți în cenușa urnelor voastre

vă înveliți cu ură.cu rugină

mai degrabă ați sorbi

un strop de merlot cu stele tăcute

 

ați plimba pe rafee iluizia seacă

-amestec de aligote tămâios –

a unui poem când vă-ncearcă

tristețea.amintirea.o arcă

 

o arcă ascunsă într-o gondolă

pe o apă puțină ca o săgeată

 

VI

iară și iar eu vă spun vă repet

tare bine este să ai în sânge

păsări călătoare

 

și apoi să fii

bărbatul din degetarul mamei

 

VII

în această secundă

cu toții.ne odihnim

fiindcă merităm